Discutam zilele astea cu o prietena buna despre ceea ce fac eu pe acest blog si ea mi-a spus foarte sincera ca as fi cam inconsecventa in ceea ce scriu. Analizand ceea ce am scris am  constatat ca are dreptate.

Asa ca ma vad obligata sa explic, cui i se datoreaza acest lucru. Principalul vinovat este chiar muza mea, sau sursa mea de inspiratie, adica prietenul meu. Datorita lui intr-o zi ma simt fericita ca il iubesc si ma iubeste si gandul imi zboare la cine romantice, iar a doua zi ma enerveaza la culme de imi vine sa il string de gat la propriu. In momentele acele cred ca devin super feminista si urasc tot ceea ce reprezinta  “regnul masculin”, vad toate defectele barbatilor si incep sa le inteleg pe lesbiene. Cateodata barbatii chiar reusesc sa impinga rabdarea la maxim.

In concluzie asa sunt cred toti barbatii, nu poti trai nici cu ei da nici fara ei, iar al meu nu face exceptie de la regula. Deci fetelor cred ca acum veti intelege de ce intr-o zi critic si in alta apreciaz barbatii.

VA PUPIC DULCE