la taifas cu strengarita
Pare aproape incredibil de crezut ca barbatii ar avea o astfel de calitate! Asta se datoreaza, faptului ca multe din noi, au fost de nenumarate ori mintite sau inselete de partenerii lor!
De cate ori nu am auzit scuza “stii draga am de lucru, sau trebuie sa raman peste program in seara asta! “Noi credule la inceput ne faceam chiar griji pentru ei, ”saracii baieti se spetesc muncind!” Apoi, cu timpul, descoperim ca lucrul prelungit e la o bere cu baietii, iar motivul pentru care raman peste program, este noua colega care tocmai s-a despartit de prietenul ei! Si uite asa, se aprinde beculetul in mintea noastra naiva! Din acele momente nu vom mai crede tot ce ne spun iubitii nostrii si vom fi mult mai atente cu ceea ce fac ei sau cu ce au de gand sa faca!
Nu vreau sa fiu nedreapta si sa nu mentionez exceptiile, adica barbatii sinceri. O specie aflata pe cale de disparitie si in plin proces de transformare! Adica initial sunt sinceri si binevoitori, suferind cu timpul o transformare inevitabila, in barbati insensibili si mincinosi!
Eu pot sa spun ca fac parte din norocoasele al caror partener inca se afla in etapa de maxima sinceritate a vieti lor, cat va mai dura aceasta, nimeni nu stie. Un lucru e sigur, eu sunt pregatita sa apara oricand colega noua, care tocmai a fost ranita in dragoste si pe care, iubitul meu se va oferi sa o consoleze, pentru ca asta e viata!
PUPICI SI PE CURAND!
2 Responses for "Barbatii si sinceritatea!"
ai dreptate!si eu am fost mintita de prietenul meu de atatea ori!
Fie vorba intre noi… statistic cred ca e un echilibru de tip 50%-50% intre fete si baieti pe tema infidelitatii. O solutie ar fi ca, indiferent ce apare in viata ta (ma refer la tentatii) sa respingi si, daca tot ai inceput o relatie stabila, sa faci tot posibilul sa nu se strice chiar din cauza ta. Urmarindu-ti perechea nu faci decat sa obosesti, sa te plictisesti si intr-un final sa gasesti pe altcineva.
Eu prefer sa am incredere in prietena mea si sa ii fiu fidel pana la capat, chiar daca din asta doar eu pot iesi rau. E riscul pe care mi-l asum si macar stiu ca ii ofer ei sansa de a nu simti socul unei despartiri din motive de infidelitate din partea mea.
Ar mai fi multe de spus… dar… ideea era ca, din punctul meu de vedere, infidelitatea nu are determinism genetic. E doar o varianta mutanta a genei de baza… Sau o fi oare invers???
Leave a reply